Haiku

Va scriu cu rosu pe apele Marii care nu exista. In fata unui eseu care nu exista in secolul 2021. Stam in fata “Masinii timpului” lui H.G Wells. Cu viteza luminii ne indreptam spre timpul atipic si furtunos.

Ne surade soarele ce priveste si se indreapta cu pasi repezi spre culcare lasand in schimb…luna. A reusit sa se arate si astazi, ca o binecuvantare mistica ce apare in icoane si face minuni. O! Fata frumoasa, stai la geam, cu trasaturile asiatice, cu pielea alba, cu ochii oblici, cu picioarele gratioase si talia subtire, in capotul de matase.

Ne desenezi ceva. Pe plansa e o imbinare de note pe portative albastre, iar intre portative, fluturi si pasari creeaza o imbinare perfecta a muzicii cu natura. Ne desenezi viata ta in portative interminabile, readucand magia si totodata echilibrul! Pielea-ti alba iar ochii caprui ne spun ca esti unica!

Ne spui povestea ta nici vesela, nici trista din anul 1983, atunci cand, in satul tau din China, inima ti-a fost scoasa de diavol si inlocuita cu o perla mare! Admiri luna si te adancesti in povestea ei reusind sa scapi de monotonia orasului!

Stii ca plansele tale ne duc peste tot, reusind sa aduci surasuri frumoase si sa ne duci putin in “Faust” sa-l vedem pe Diavol. Brusc cotesti pe prima strada la DREAPTA SI REUSESTI SA NE SEDUCI cu o lume uitata din ‘’Cuore, inima de copil”, iar apoi sa ne amintesti de eternitate prin frumoasa opera “Toti oamenii sunt muritori”. Da, ne amintesti ce frumos e sa murim la timp si ne aduci tot cu gandul la Asia! Respectul pentru moarte capata pete rosii, exact ca atunci cand doctorul isi protejeaza gradina din “Omul amfibie”.

Nicicand nu ai reusit sa desenezi, pe plansa enorma, asa colorat umbra Idiotului print Maskin si sa redai cu atata frumusete “Misterele Parisului” Ai mers pe o straduta mai jos si te-ai “intalnit” cu fermecatoarea Anna Karenina care s-a sinucis pentru pacatele ei, doar moartea reusind sa desparta farmecul de infrangere, onoarea de nesansa!

Ai reusit sa pui putin din moderna societate, acompaniata de muzica, dulcele amar al melodiilor moderne “5 povestiri despre muzica si amurg”. Desigur, ai venit in opera ta si cu ceva din “Raul care ne desparte”, povestea de iubire despre 2 personaje interesante si renegate de mica lor comunitate.

In final ai readus albastrul elegant al fascinantei opere “Micul print”, cea mai complexa si plina de subinteles opera. Termini plansa ta cu concluzia din interesantul roman “Cel mai iubit dintre pamanteni” spunand ca “Unde dragoste nu e, nimic nu e”, iar ce urmeaza tine de imprevizibil, intrebandu-te in complexul desen “Quo Vadis Domine”?

Petrișor Buruiană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s