Haotic

                Ce spectacol de lumini ȘI CE VIAȚĂ! Am în suflet bucuria unei vieți și veselia tuturor oamenilor! Azi nu ai voie… să clipești, să respiri, să plângi pentru că… vin eu. Vom face o excursie către ‘’Pomul Cunoașterii’’ și vom opri pe aici.

                Te intreb: cum mai e la tine în suflet? Ți-ai adus aminte să zâmbești? Undeva în lumea asta se țin concerte și cineva ascultă Chopin. Nu ai călătorit destul, încât să îți amintești… ce face muntele când tu dormi? Pădurea, unde crezi că mai ascunde atâtea crengi ale pomilor ce așteaptă să te îmbrățișeze?

                Probabil au murit împărați și nu au avut ocazia să îți zică “Noapte bună”! Crezi că ai putea să le faci ziua mai bună cu un zâmbet? Dacă te-ar fi întâlnit… poate că nu mai erai aici, însă… lumea se rotește datorită ție, mie și altora ce așteaptă… o bomboană, un semn, o speranță și… o umbrelă să-mi amintească de tine!

                Rază aprinsă ce vii într-un cuprins al cărții de pe birou! Ha… te-am omorât doar!!!! Timp ce vii furat de o tresărire! Ai furat din mine cele mai frumoase și odioase sentimente, aprinderi si viscole, ninsori și tornade!

             O lume cruda! Nu are sens sa nu dispari in NEANT! Am grijile pe umăr și speranța pe celălalt… culori de toamnă ce se amestecă în râu si formează… PASTEL! Cu căștile la ureche aștept să înțeleg balada sunetelor zbuciumate de când mâncam Pizza și admiram orașul acesta…

                Vreau să las luna să înflorească și cireșii să cânte în 9999 de moduri și să… îmi spună de bine… să lăsăm pomii să se aștearnă zăpada pe ei… am fugit… somnul îmi șoptește că e doar un pește ce cândva… va fi matur și apoi bătrân… bătrânețea… e doar un vis al nostru ce se năruie… așa se năruie… ca o viață de om ce doar trece!

                Vine noaptea… cu ținuta ei de lebădă neagră ce se miră… de oameni și de pești. E o voce care îmi șoptește “ascultă-ți sufletul”, iar el nu te va înșela niciodată! Un om nu poate fi cuprins în cuvinte, pentru că o viață se schimbă după ritmul unei viori și cade… ca petalele macului ajuns in etate. 

                Oamenii sunt așa de complecși și de interesanți încât… nu pot fi decât iubiți și lăsați în unghiul lor… cu suferințe și dinamism. Las drogul vieții să fie trăit de toți și să spună doar că totul și nimic îi vor acapara!

Petrișor Buruiană

Omagiu bunătății!

Un omagiu aduc astăzi actorilor și filmelor vechi ca “Undeva, cândva”. Mi-ar plăcea ca rugăciunea mea pentru “ultimul Superman” să fie dusă de lupi, la Dumnezeu. Nostalgic fiind, aș fi preferat să trăiesc acolo, în timpurile vechi, cu actori și filme clasice bune, mă rog, în cazul meu, cărți bune.

Am călătorit în timp și am învățat că pe oamenii din trecut e bine să îi lași acolo, asta daca nu așa vor ei. E prea scurtă viața să porți dușmănie! Binecuvântată fie dragostea! Merită orice sacrificiu, chiar dacă, după ce ai întâlnit-o sau o întâlnești, nimic nu va mai fi la fel.

Fascinația trecutului ne schimbă și ajungem să petrecem timp, pentru a găsi niște umbre ale trecutului. De asta căutăm nostalgia, pentru că acolo ne-am simțit noi bine! Suntem adaptări ale trecutului, trăite actual!

Undeva ne asteaptă același apus, iar cântecul interior ne duce spre un apus! În fiecare dimineață vedem același soare, dar niciodată la fel! Viața e prea minunată să nu asculți cântecul lupilor, care niciodată nu se opresc a ne călăuzi! Să porți o viață demnă nu e ușor, știind că răspundem de greșelile trecutului și că ne asumăm în spate o marfă ce o vom face mai ușoară, sau mai grea!

Muzica mereu va fi prietenul care te va călăuzi spre adevăr și îți va dicta urmele unei vieți pline de poveri sau de binecuvântări, vei avea prieteni sau dușmani, vei fi bun sau rău, spiritual sau nu, iubitor sau nu, retras și in toate felurile. Tava e servită, iar fiecare alege.

Unde va fi noapte, peste câteva ore va fi și zi! Merită să cauți toată viața iubirea sau să ai scopuri marețe. Suntem dotați cu resurse nebănuite și călcăm cu pași repezi spre ceva ce nu vom mai putea întoarce… timpul.

Așa vrea să scriu acest eseu, ca pe o binecuvântare! Vreau să rostesc această rugăciune ce izvorăște din inimă pentru tot ce a fost omenire și pentru ce va fi! Vom fi martori ale unor șiruri de schimbări majore, ce aparțin rodului unor vieți frumoase, sau nu, pe Pământ!

Așa au trecut anii, înlocuind costumul și pantalonii de stofă cu blugi mulați, muzica clasică cu manele si cărțile cu filme! Acesta e rodul ființei umane, pădurea tăiată si neînlocuită, conducători submediocri și demnitari submediocri!

Un praf de lumină vă mai pot oferi încă, cu această compunere. Să vă spun că mai este timp pentru a sădi pe acest pământ și că soarele nu a apus! A rămas pe cer și ne va aștepta să ne schimbăm într-un glas al rugăciunilor colective ce plutește în aer!

Te salut, iubite cititor, și îți spun că doar noi putem schimba lumea, cu mințile noastre, cu iubirea noastră și cu bunătatea!

Petrișor Buruiană

Scrisoare în noapte

Mi-am însușit deja viața ca pe un drog consumat de abisul timpului. Voi începe să dau noroc cu oamenii a căror viață am intersectat-o și mă voi resemna. Am aflat că…doar oamenii pentru care ai însemnat ceva pleacă…nu definitiv. Dacă soarta va decide că trebuie să ne revedem…se va întâmpla, nu fără scop și nu fără un țel.

Voi continua cu citatul lui Mark Twain care spune că “iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâi când acesta o strivește”. Uneori este nevoie ca uitarea să se producă pentru ca un om să fie iertat total.

Suntem urmăriți ca de un iepure de cursa lungă de plecări, nostalgii, oameni ce pentru noi au fost odată totul iar acum…după ce ne-am lămurit, ne dăm seama că nu era locul lor în viața noastră. Ne transformăm zilnic, până când timpul ne depășește, însă în suflete rămânem cu aroma unui alt drum ce ne putea duce în altă parte.

Gândul omului este alcătuit dintr-o serie de dacă, ce sunt puși cap la cap. Am învățat că este păcat să regreți! Cei ce ne părăsesc, pur și simplu nu trebuie să fie în viețile noastre! Nu ne merită și se vor întoarce doar dacă glasul conștiinței va exista și dacă vor avea curaj să recunoască greșelile!

Mai există problema greșelilor noastre! Mereu am crezut că acestea trebuiesc recunoscute pentru purificarea conștiintei. Mergi în fața celui căruia ai greșit și găsește-ți curajul de a-ți asuma fiecare eveniment cu repercusiuni negative!

Poate în altă viață vă veți întâlni așa cum spune și Allan în Maitreyi. Pentru a putea să te privești ochi în ochi și pentru a putea spune “bună” din perspectiva unui nou început și pentru a nu lăsa datoria să te apese! Nu cred în alte vieți! Am învățat să trăiesc doar în aceasta cu mai multă responsabilitate.

Să nu uiți unde este rana, dacă o vei lăsa să se vindece va crește o altă floare…mereu florile din următoarele straturi au fost altceva. Au fost doar niște trăiri ce au adus un plus…de mireasmă, de frumusețe, de responsabilitate și de maturitate. Ele cresc doar dacă înveți să ierți, să uiți și să îți culegi ce e roditor și trainic.

Este important să nu te legi în viață de oameni care nu au nevoie de tine…vei înțelege toate astea la timp. Dacă ai fost cu adevarat important pentru cineva odată, sufletul lui se va confunda cu tine, iar daca nu…va uita fără a te fi reținut. Va fi doar o ploaie ce s-a intersectat cu momentul cel mai roditor iar daca nu, un blestem pe capul oricui!

Vă mulțumesc pentru atenție din nou, dragi cititori! Cineva se gândește la voi mereu și preferă să rămână acolo! Să fiți binecuvântați!

Petrișor Buruiană

Binecuvântat

Sfântă este viața, așa cu bune și cu rele. În adâncul meu dau piept adesea cu stări de beatitudine, ce îmi amintesc de puținele noastre clipe pe Pământ. Suntem doar niște stele ce pentru o clipă scaldă cerul cu prezența noastră luminoasă! Am uitat de izvorul nemuririi din care beam apă când eram mic. Credeam că timpul nu va trece niciodată, lăsând în urmă dureri, frici, tăceri, plânset, niște mici semme ale anilor ce te iau în imensul râu ce trece…râul vieții!

Primul plâns al copilului, prima alegere. Așa se crease de mult lumea, cu iubire și cu o incomensurabilă voință. Au fost 7 zile de foc. Au trecut generații, au avut loc războaie, secetă, pandemii, toate pentru a vedea ca viața nu se compară cu nimic!

Acum stau și admir corabia din capul meu, ce mă duce acolo unde e așa de frumos că nu îmi găsesc timp nici să mă supăr pe prieteni, să uit de existența mea fizică! Îmi aduc aminte doar că lumea nu mai e așa cum era când eram copil. Corabia mă lasă pe tărâmul cel văzut într-un tablou.

E o casă în pădure. Ies în evidență culorile ei vii. Peisajul de toamnă cheamă pe fundal cântecul acela… de fapt chiar acesta ce se aude când scriu acum. Îmi amintesc că odată, mergând cu mama la niște vecini în vizită, am aflat că ea e pictor. Mereu mă fascinau lucrurile din casa lor. Erau prea frumoase, așa că mai mereu am crezut că acea casă e puțin magică.

Este interesant că putem asocia lucruri cu oameni în așa fel încât le putem da o conotație sfântă pentru noi.

Îmi amintesc că acolo unde ajung cu corabia este o casă mare însă nu enormă, colorată cu arămiu. Face parte dintr-un peisaj de toamnă iar pădurea e locuită de amerindieni…Apași, Comași, Kiowași. Când merg pe insulă, îi salut și las barca. Indienii mă văd și ne salutăm cu respect. Mă lasă să locuiesc pe insula lor puțin. Știu că mă relaxez.

În visele mele mereu am simțit nevoia unui loc în care natura se imbină puțin și cu un lucru făcut de mâna omului, cum ar fi o casă. Aud râul și merg în pădure. Am învățat ca lucrurile frumoase pe langă care merg, să le binecuvantez. Așa zic și cu oamenii. Sunt metode preluate din cărți, care îmi aduc multe beneficii.

Mi-am amintit că eu nu pot fi supărat…viața nu îmi dă voie…pot numai să te binecuvântez pe tine, cititorule, cu această ieșire din monotonie și să îți mulțumesc din nou.

Cu RESPECT,

Petrișor Buruiană

Gândurile

Drogul vieții o face o licoare din ce în ce mai puternică zilnic! Un rachiu din ce în ce mai atipic pentru tot ce ne imaginăm. Se dovedește o luptă în care imprevizibilul își spune cuvântul la orice pas.

Acum citește doar și imaginează-ți: ești în Veneția, iar in Gondolă ești doar tu. Gondolierul te întreabă unde mergi, iar tu îl atenționezi că vei coborî unde vei simți. Visătorul din tine încă mai dă târcoale personalității tale. Ajungi la capătul micii drumeții, iar un miros de pizza te conduce spre o pizzerie de unde cumperi o bucată mare. Simțurile iți invadează nările și adormi. Dormi dus.

Visezi ca esti pe o stradă lată, cu suprafata din…sticlă…exact. Te uiți în jos și vezi la 2 metri în jos. Este un pietonal de câțiva kilometri ce te duce în centrul orașului de Smarald. Întâlnești oameni, copii, vezi cafenele, restaurante din smarald si clădiri fastuoase.

O fată frumoasă, ce pictează, vine spre tine, iar tu o oprești. O rogi să îți facă un portret și îi dai bani. Ea își pune șevalet iar mâinile conturează portretul de o fidelitate rară. Mereu ți-a plăcut arta fotografică.

Brusc, remarci culorile vii ce fac parte din vestimentația oamenilor. Mai mergi puțin și te așezi pe o bancă. Cumperi un balon de la un comerciant ambulant. Te cuprinde o stare de beatitudine. Mai mergi și puțin mai încolo de centru este un castel. La poarta lui stă un om îmbrăcat în tricou galben și pantaloni scurți roșii.

Intri, iar omul îți spune că în acel castel vei fi vindecat…de lume, de greutăți, de doruri și de absolut tot ce te apasă. Condus de personaj, treci pe lângă uși mărețe, pe lângă mobile din sticlă și smarald. Începi să te simți mai liber, timpul nu mai există și nici grijile.

Ai ajuns într-o cameră cu un pat și o fântână artizanală construită din sticlă pictată în culori vii. Acolo te lași afundat în patul pufos ce te face să te simți din ce în ce mai liber și fără griji. Bei din apa ce ți-o dă ghidul, ce cuprinde locurile ce te dor din organism. Trece prin tine apa luată din fântâna magică. Te vindecă de toate, îți curăță inima și te umple de idei și gânduri bune.

Te trezești lângă bucata de pizza ce ai luat-o, ce te-a condus spre castel. Ești mai recunoscător, și mai calm. Mulțumești cerului pentru experiență. Te-am condus spre o lecție de hipnoză aproape completă, în care ai învățat că totul e in gândul tău și unde vei mai reveni când ai nevoie. Mulțumesc pentru atenția acordată…

Petrișor Buruiană

8 august, 2020, Piatra Neamț

6 povestiri

Ma aflu in fata cartilor de joc. Toate pachetele au ceva mistic ce te cheama sa le incerci. Ceva fascinant mereu ma face sa ezit sa ma gandesc prea mult la pachetele de joc. E un taram unde istoria, regii, cardinalii, amantele, sotiile dau noroc gasindu-si linistea doar in pachetul de joc!
🅰️

Un saman sigur sta si mediteaza, langa focul ce ii spune povesti! Despre lucruri ce s-au intamplat, Patrunde cu gandul asa de adanc incat poate influenta gandul lupilor care ataca un om dintr-o padure.
🛐

Undeva, intr-o vaza stau 3 trandafiri, interesati de muzica italiana ce se aude pe fundalul camerei unui barbat ce o invita pe iubita lui la o cina. Camera este plina cu lumanari rosii si romantice, cu miros de parfum! Ceva are o conotatie ciudata! Tabloul din perete infatiseaza un chip de tanar cu chip angelic. La o privire insistenta insa, acesta capata chipul diavolului!
🌹

E cald si e Venetia. Gondolele se plimba, iar apa reflecta tot ce se intampla. Trec peste tot barcile, plin de doritori ce vor sa ajunga la familia H. Toti au mati in jurul ochilor. Sunt primiti sute de invitati. Se asculta muzica retro de Boney M, Pink Floyd, hituri in franceza si italiana. Toti asteapta miezul noptii sa inceapa Marele Vals, la miezul noptii. Vine momentul asteptat. Cu paharele de sampanie. La auzul muzicii cu efect hallucinogen, oamenii intra intro transa calauziti de o voce ce ii duce in alta lume, folosind oglinzile ce sunt amplasate pe peretii cladirii!
🛶

12 oameni cu puteri miraculoase se roaga in acelasi timp la ora 12. Rugaciunile lor pentru binele oamenilor. Mintea lor patrunde in lumea de dincolo. Se face ca, sunt cu totii intr-o casa. Peretii sunt decorati cu bufnite, capuri de tigri si pasari impaiate. In mijlocul camerei sta un tablou cu portretul unui Indian ce are pe cap o caciula facuta din chipul unui urs. Puterile celor 12 se unesc, luand forma unui curcubeu. Sunete ciudate se aud, iar animalele din pereti capata o vointa sinistra ce ii ataca! Sunt suparate, insa cei 12 inteleg ca rugaciunile lor trebuie sa se indrepte spre linistea animalelor, ce isi doresc linistea si nu in ultimul rand mantuirea!

Cei 12 isi indreapta rugaciunile pentru animale, iar acestea le multumesc si se indreapta cu ajutorul curcubeului catre stele.
🌈

Stau langa rau si ascult apa. Niciodata nu am fost asa linistit. Zgomotul apei imi inunda simturile. Sunt doar eu cu mine, inconjurat de verdeata! Ceva din mine plange, insa alta parte rade. Complexa, fiinta umana! Timpul ma ajuta sa inteleg si sa ma autoanalizez! E seara si apare luna! Totul devine bizar! Se vede padurea, ca un adversar inarmat, ce seara ataca. Vad copacii si nelinistea ma tulbura! Inchid ochii si imi revad viata! O binecuvantare, un sir de evenimente! Am murit! Ii vad pe toti cu care am intrat in contact! Pe cei ce i-am intalnit viata asta, pe toti cei ce m-au ajutat, ii vad de sus, ca o blasfemie la adresa nemuririi. II vad chiar si pe cei cu care m-am intalnit cand eram mic! Pana la urma prezenta mortii nu e chiar un lucru asa rau, insa, viata e doar o lectie! Adevarul e ca eram plictisit de toti si de toate! Eram batran si am avut timp berechet si se facuse toamna in inima mea! Nu mai suportam sa vad cum sunt depasit de tehnologie si ingropat in multimile de oameni prea monotoni sa se bucure de viata! Lumea nu mai e cum o stim noi! Asta e tristul adevar!

✒️Petrișor Buruiană

Piatra Neamț, iunie 2020

Oameni și roboți

Ma mai stii? Sunt telefonul tau? Cel din 2009! M-am cam demodat! Nu mai sunt ce eram, insa stau in dulap, langa celelalte obiecte uitate! Sunt vecin cu expresorul vechi si cu ocmenul! Casetele, discurile si chiar tableta veche, fac parte din trecutul indepartat! Rasnita de cafea, cuptorul cu microunde, sunt obiecte ce mai aduc aminte doar de o farama din trecutul semitehnologic al oamenilor!

Majoritatea oamenilor stau acasa, fiind desfiintate mai toate meseriile! Toti stau in case, iar weekendul bate la usa. E vineri azi! Stam toti in case, conectati la televizoare 19D. Unii sunt in spatiul virtual la Mare, altii la munte, altii in tari exotice! La Micul dejun scoatem din dulapioare prafuri pe care le mixam.

Inaintam cu viteza luminii spre o lume atat de seaca. Am uitat ca a existat Ronaldo si Messi, Nadal, Djokovoc si Federer! Jocurile intre oameni nu mai sunt de actualitate! Am evoluat? Nici nu mai stim! Incursiunea in Istorie ne spune ca de la vanatorul ce a fost, omul nu mai e capabil decat sa stea in cutia de chibrituri numita apartament, sa isi gaseasca televizorul si sa se conecteze.

Ascultam istoria care e de domeniul SF! Nu prea ne vedem cu alti oameni, decat in conferintele video! Vrei iubita? Calculatorul alege! Vrei iubit, calculatorul iarasi alege! Poti sa fii ce vrei tu! In patratica ta, intalnirile iti sunt permise, insa nu mai mult de 8! Nici macar dragoste nu mai ai voie! Poti sa comanzi o holograma cu flori, si una cu bomboane! O cafea, iti este servita de persoana draga, insa tot din dizolvarea unor prafuri in apa!

Evident, nu mai exista decat roboti care ne conduc! Iesim din casa si ne plimbam pe traseul facut de calculator. Un robot iti aduce tot ce ai nevoie de la magazin, iar tu, ai dreptul la putine lucruri, care iti umplu ziua! Nu mai exista planuri conspirative, totul este dictat de roboti care fac legea. Esti controlat oriunde mergi, iar plata o faci cu cipul!

Astazi, in cei 2 milioane de oameni ramasi, domneste un sentiment de neliniste! Fiecare constientizeaza ca lumea nu e asa cum ar fi trebuit sa fie! Mai sunt muntii pe care ii vizitam pe televizor? Mai exista susurul apelor? Mai exista oare jocurile ce le jucam in fata blocului? Iti dai seama cat de limitat esti? Sport pe internet. Dragoste pe internet, intalniri pe internet!

Ti-ai vandut sufletul, omule! Apele iti sunt straine, intalnirile in grupuri mari! „Azi nu stii cine esti.” Nu iti mai iei informatia, tot calculatorul ti-o ofera! Suntem prinsi! Ni s-a ingradit libertatea iar acum e prea tarziu! Asta am ajuns, niste marionete! De fapt, nimeni nu credea ca se va ajunge aici!

Da omule, joci un joc creeat de nu mai stii cine! Oricum sunt morti probabil autorii lui. Nu mai stii nimic din ce este adevarat si ce nu! Totul este lasat la latitudinea calculatorului, iar asta te-a costat libertatea! Nu ai fost in stare sa pastrezi totul, sentinta a fost data! Ramai cu nimic! Nu mai ai dreptul sa vezi apusul decat daca te lasa calculatorul! Ai uitat si sa visezi la intalnirea cu Dumnezeu!

Ai fost privat de orice intalnire cu informatiile reale! Inainte, cand nu voiai, erai facut de restul retrograd si fara Open mind! Acum esti doar un semiom. Insa nu asta e pedeapsa ta in totalitate! Totul este o pedeapsa, iar sutele de ani au trecut fara ca tu sa intelegi nimic.

Asta e povestea ta, una foarte trista, una in care stabilitatea si siguranta zilei de maine nu stii daca concura la fericire! Ai uitat ca cei mai fericiti oameni s-au aflat si sus si jos la un moment, pentru ca au retrait povestind! Pentru asta au fost fericiti cateva clipe! Cine nu a inteles spiritul aventurier si ludic al omului, nu a fost capabil decat sa ingroape libertatea in marile tehnologiei!

Concluzia este ca fiecare secunda este o clipa de reculegere intr-o lume avansata tehnologic! Azi cei 2 miliarde de oameni au uitat fericirea! Stiu sigur ca pe acolo in inima lor, sigur trebuia sa existe acel ceva, care se chema cumva si care dadea un sens vietii!

Nu pierde timpul! Tu alegi daca istoria o scriu oamenii sau robotii!

Petrișor Buruiană

18 mai, 2020

Diavol, abis și lecții!

Bate vantul! E toamna! O toamna asa cum de mult n-a fost! Acum e noapte iar vrajitoarele se aduna! Sunt cateva zeci, iar lacul din padure reprezinta o poarta pentru lumea de dincolo! Undeva, pe fundalul peisajului din padure, in muzica bufnitelor, se aude cantecul lenes al corurilor de demoni ce merg pe fundalul povestii din Noaptea de Sinziene!

Hidosenia lor isi spune cuvantul, fac focuri, rostesc incantatii. Farmecul lor mereu a nascut o partea mistica si demonica fara de care lumea ar fi fost mult mai saraca. Fara ele, nu am fi aflat ca spiritul nu are limite si spaimele nu ar fi fost la fel de intense. Fara ele clopotele Bisericii mici din padure nu ar fi fost la fel de zgomotoase!

In intunericul noptii ceasurile uita sa mearga asteptand aparitia Diavolului care este stapanul noptii. Apare, iar ecoul se cutreiera. Apare! Amantul serii cu chip de print! Cu straie negre si insetat de suflete, se contopeste cu padurea. Din nou liber, ataca orasul! Te cauta insetat! Te gaseste oriunde ai fi! Din oglinda vine la tine!

Ochii lui te privesc din oglinda acum! Il vezi iar chipul tau se metamofozeaza! Te duce undeva departe! Acolo unde sunt gandurile tale negre, acolo unde ai fost al lui! Intunericul te cuprinde! Te vezi! Iti e frig si raul trece prin tine! E iarna iar venele iti ingheata, cuprinzandu-te o senzatie dulce-amara! Diavolul te gusta! Esti ceva ce are gust de foc si miros de strugure!

Te-ai invatat sa stai inert si sa te uiti in oglinda, ca un dependent de acest drog! Sa vezi ceva ce scoate din plictiseala! Iti revezi viata de pana acum si te cuprinde ameteala! Esti un pod ce tine oameni si se tine de o piatra. Repede esti o stanca ce vezi scena de dragoste a unui cuplu, pentru ca apoi sa urmeze despartirea!

Esti un tren ce calatoreste, surprinzi ciudatenii, si urci munti, apoi esti un matador, ce se joaca cu taurii. Timpul trece, oglinda te consuma, intensitatea fiecarei secunde devine un drog, esti un dependendent de alcool, iar clipele iti trec fiind prins in jocul incredibil de a procura alcoolul. Esti un slujitor al regelui ce se omoara pentru dreptate, esti parolist si punctual. Ai devenit si cuceritor de femei, ai gusuri fine la parfumuri si imbracaminte!

Capeti o putere cu care poti iesi din jocul oglinzii insa ramai acolo! Il implori pe diavol sa mai ramana! Te duce langa o biserica undeva unde esti prins! E o constructie atipica si frumoasa, desi ceva iti lasa urme adanci de otrava! Inchizi ochii iar in gand iti apare chipul unei domnite ce vine sa te conduca undeva!

De fapt esti aproape mort iar oglinda iti sopteste ca e noaptea de Sanziene! Te zbati, insa nu poti iesi! Intri prin oglinda si te trezesti inconjurat de vrajitoare! Iesi din lac, ridicat de forte nevazute si inconjurat de lumanari! Mai e putin si se crapa de ziua, iar diavolul se uita la tine bland, cu chip de om rece si neimplicat!

Apare bufnita ce iti da tarcoale si te vrea treaz si lucid. Incepi sa sangerezi, iar frigul te cuprinde, iar padurea iti canta Aleluia, acompaniata de vrajitoare! Mai ai putin si scapi, putin si se termina experienta! Sufletul se va usca, membrele ti se vor odihni pe veci, iar stelelele calauze iti vor fi! Asa se termina povestea ta, in care tu ai rolul negativ si de neinlocuit.

Ai murit, ce a fost nu va mai fi, ai alunecat in Iad, Noaptea de sanziene te-a cerut!

P.S. Cam ASA A VRUT Eliade sa scrie in „Noaptea de Sinziene” si nu a reusit! ToTUL e un miraj in care CASTIGUL pe care il gustam e O RULETA ce mereu va continua pana cand EL VA SPUNE STOP unui joc de la care nu AI AVUT CE INVATA DECAT LECTII!

Petrișor Buruiană

Tot mai sus

Se aude un izvor! Muntele ii face loc pentru a ramane discret! Se vede apusul! Cerul este rosu, iar luna galbena face loc la stelele stralucitoare si saltarete! Aici, sus, pe munte, a patruns mirosul misticului care se impleteste cu natura!

Muntele nu ne lasa sa credem ca e aproape vara si ne imbie, cu altitudinea lui, ducandu-ne pana la nori! E doar o ora in care ai timp sa te bucuri! O ora in care trebuie sa iei cu tine totul si sa cobori! Mai ai putin de sarutat ploaia si de admirat pomii. Savoarea mutelui este minunata! De neuitat este si cerul. Apusul este un spectacol ce vine rapid si apoi pleaca! E o chitara furioasa.

Ai COBORAT! In mijlocul noptii spiritul tau pleaca si bantuie un oras! E intuneric! Ti-au mai ramas stele de admirat. Esti foarte discret. Un fin observator. Treci pe langa frig, doar amintindu-ti ca ai vazut muntele iar acum spiritul tau cutreiera un oras de la poalele muntelui. Frigul nu te atinge, iar in cap iti rasuna muzica de pian ce te lasa sa conduci tu calatoria influentandu-te discret!

Vezi Biserica din centru, ocolesti putin, apoi ajungi pe o strada laturalnica. Florile parca au o frumusete deosebita noaptea. Ploaia iti picura pe haina si tu nu o poti simti. O vezi doar. Mergi ghidat de muzica pianului ce iti rasuna in cap!

Iti dai seama ca treci pe langa flori, le poti admira, nu le poti mirosi. Atunci cand timpul era asa de pretios, nu prea te interesa natura. Constiinta te striga si te intreaba ‘ce ai facut omule? Ai fugit dupa bani si ai uitat sa traiesti?” Amalgamul DIN CAPUL TAU ITI TREZESTE SIMTURI UITATE DE ANI. Te cheama constiinta capturata de noapte si imbatata de faptul ca nu se mai poate trezi. Este speriata!

Spiritul condus de muzica te duce acolo unde copii stau langa mama lor asteptand o bucata de paine! Spiritul te poarta pana la masina ta pentru care ai muncit atat, pe care ai lasat-o in cateva secunde. Spiritul tau te poarta sa mai vezi odata marea. Sunt pescarusii ce se joaca si este dimineata. Doar 5 minute ai timp, iar in fata ta apare o clepsidra ce te desprinde usor-usor de imagine.

Un miros de pizza calda te invaluie iar papilele tale gustative sunt inundate de gustul de Cola!

Esti la masa unui restaurant, imbracat in camasa si in pantaloni subtiri. In picioare incaltamintea lejera si masa prea festiva pentru „doar” un spirit! Vezi apa ce te ajuta sa iti amintesti cum ai stat la o casa modesta, doar cu sufletul tau pereche. Putei sa fii si ratacit in pustiu, ai fost doar tu cu sufletul tau pereche.

Iti aduci aminte ca printr-un tablou totul! Erai la bunici si te bucurai de toamna. Pitorescul iti abunda ochii si nu il poti uita! Stai in copac, ca spirit pedepsit ce esti, si iti dau lacrimile! Erai cu gandul in cartea pe care nu voiai sa o termini si randurile te faceau sa traiesti ceva…de neuitat!

Ai jucat „Ascunsa” cu prietenii si radeati si era galagie si vara! Erai undeva la facultate si indragostit, nu credeai ca o vei mai scoate la capat cu atatea si ca viata e facuta sa fie dificila!!!

Au trecut anii, timpul te-a ajutat, cartile, oamenii au venit in asa fel incat sa te ajute sa depasesti momente, stari si frici si sa te invete!

Jucai sah si era frumos, erai la Biblioteca cu doamna buna la suflet si echilibrata si care juca bine! A venit prietenul tau care te-a ajutat. De mult nu il mai intalnisesi, din copilarie! Apoi Cluj, Oradea. Budapesta, sa te invarta, sa iti aminteasca de Mari, Oceane, carti, icoane, oameni si ca intr-un joc de Poker, sa iti arate ca cei cativa sunt mereu langa tine!

Spre dimineata, te trezesti in pat la tine! E o noua zi din viata ta! Au fost 2 luni cat o viata! Un virus te-a facut sa dormi 2 luni neintors si sa iti arate de ce Dumnezeu Te-A ajutat sa intelegi atata! E o lectie de viata! Nu poate un virus sa dezbine o ultime de vieti!

Orice eveniment se lasa cu o lectie! E ca un autobuz ce te va lua in 2 clipe din locul la care vei reveni candva nemaifiind la fel! Ai urcat copil si ai coborat batran!

Am scris aceast eseu pentru tine, sa inveti sa te bucuri, sa fii bun, sa ajuti si sa nu uiti ca esti trecator! E doar un episod facut sa te ajute sa inveti ca oriunde ai fi, de tine depinde daca ai parasit lumea cu capul sus! Sa fii demn!

Petrișor Buruiană

Visul

In aceste zile de odihna si asteptare, astept neincetat sa vina noaptea. Pe taramul mistic al starii influentate de intuneric, parca astept sa adorm si sa visez! Cunosc somnul ca pe ceva imprevizibil si ca pe o stare de liniste sau de…neliniste.

In fiecare seara aproape, eu, visatorul, astept ca intunericul sa imi cuprinda starea mea generala de agitatie si sa ma duca acolo…pe un taram necunoscut si frumos. Uneori dau piept cu temerile mele. Nu pot sa nu admir, cuprinse de detalii, elementele lumii reale. A inceput sa imi fie draga starea de beatitudine si clipele in care meditez si incerc sa patrund elementele lumii visate.

Ce este visul? Pentru mine reprezinta portalul ce leaga lumea reala de alte lumi, de alte vieti, de oameni vechi, de prietenii vechi, de oameni care au trecut prin viata mea ci care au imagini foarte clare. Ceva imi spune insa, ca ei nu mai sunt asa…s-au schimbat! Pe mine visul ma face sa imi fie dor de oameni si sa imi para bine ca nu ii mai regasesc in viata mea.

Ar fi fost pacat sa mai fie…acum nu isi mai aveau locul, de asta au plecat. Si-au luat talpasita spre vietile lor captivante probabil sau monotone. Adesea mai leg elemente ce tin de natura, umbre, amerindieni, de taramuri nemarginite, in care de putine ori sunt personajul principal.

Asa e si viata, pana la urma. Suntem manati fara doar si poate, insa liberul arbitru mereu ne este acordat! Viata insa, ne face personajul principal. In vis suntem prizonierii jocului unei minti ce noi o construim!

Este fascinat cum in cateva minute, cat dureaza un vis, am impresia ca vad atata, traiesc atata, revad oameni, imi apar personaje din romane si ma si trezesc. Pacat ca nu pot visa mereu si nu mai pot plati inca 10 ore de visare! E un dar nepretuit sa stii ca poti cuprinde linistea care ti se pare atat de aproape si totusi…e la mai mare distanta decat poate cuprinde un muritor cu puterea mintii! Sa vezi pasari si locuri uitate si sa fie doar in capul tau….toate.

Ti-ai pus problema, daca ar fi sa desenezi visul, tu cu ce culoare l-ai picta? Cum l-ai face? Linistea, infinitul si Londra doar cu o culoare? Ai reusi sa pui apusul oare langa rasarit si sa le inchizi intr-o singura culoare?

Cum ai desena suferinta si ce i-ai spune daca ai avea ocazia doar pentru o clipa celei mai frumoase trairi a ta? Ai baga-o intr-o cutie? Ce i-ai spune ingerului tau daca te-ar invita sa stati de vorba la o cafea, urmarind pe geam spectacolul unei mari de stele cazatoare? Iti spun eu!

.

.

.

AI VISAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Petrișor Buruiană