Personalități socialiste – astăzi în seria noastră

Parcurgând registrul istoric de acum un secol, ajungem și în perioada Revoluției rusești și al lui Octombrie Roșu. Și nu despre Irina Rimes, căci continuăm acum seria personalităților istorice universale cu:

Lev Troțki: unul din părinții socialismului, a reprezentat o alternativă la stalinism dar și o facțiune care a pierdut în fața lui Stalin. Deși a adus un aport major la revoluția din octombrie 1917, a fost ulterior expulzat și hăituit pentru tot restul vieții de către Stalin.

Vladimir Ilici Ulianov – Lenin: produs al regimului represionar imperialist rus, cu fratele mai mare asasinat și el deportat, Lenin este totodată sâmburele revoluției bolșevice din Rusia (1917). Fondator al noului regim în Uniunea Sovietică, tot el previne și asupra unui pericol, tot dictatorial, al celui care îi va urma – Stalin.

Clemenceau: supranumit ”Tigrul”, președintele Consiliului de Miniștri Francez din primul război mondial își avântă țara către victorie, cu discursul plin de elan: ”Eu vreau război!”

Stravinski: cu o muzică de o rezonanță inedită și inovatoare, compozitorul de origini rusești reformulează standardele și trasează traiectorii noi muzicii secolului XX.

(dna) Pankhurst: de la stindardul mișcării emancipării feministe și ale drepturilor politice ale femeilor învățăm că o mișcare socială poate recurge și la măsuri radicale pentru a-și atinge scopurile, dar tot acțiunile pacifiste și pașnice au mai mari sorți de izbândă.

Vă doresc un weekend plăcut,

învățând din istorie pentru pregătirea unui viitor armonios,

Mike

Creatori mai tenebroși – mari personalități

Inspirându-ne din biografiile unor autori mai lugubri, precum Nietzsche sau Van Gogh, ne propunem să vă inspirăm și noi la rândul nostru, spunându-vă că de data trecută Mike a mai învățat:

de la Jules Ferry, că deși având contribuții la învățământul primar, laicizat, obligatoriu și gratuit, o personalitate politică poate fi acuzată apoi pentru insuccese în politici colonialiste, uitându-se remarcabilele reușite din trecut;

de la Nietzsche, că un filosof și geniu precum el nu avea cum să nu rămână celebru și constroversat, chiar dacă opera sa a fost răstălmăcită sau publicată (doar) parțial cu exactitate;

de la Louis Pasteur, cel ce a pus bazele pasteurizării și a descoperit fermentația, că acest neobosit savant a ajutat enorm la progresul omenirii prin studiul virușilor și al bacililor, mai ales prin vaccinul antirabic;

de la Geronimo, că după atacul din noaptea Sfântului Ieronim, (ce i-a adus și numele), un vajnic luptător pentru drepturile comunității sale nu poate stăvili expansiunea unei națiuni pe tot continentul (SUA, America) ce se întinde din ce în ce mai mult;

de la Wilhelm al II-lea, că un împărat la cârma unei forțe și al unui Imperiu precum cel German își poate supraaprecia puterea și, fără o politică coezivă sau coerentă, poate să se angajeze în războaie pe care să le piardă apoi;

de la Van Gogh, că un pictor necunoscut ce a vândut în viața lui doar un tablou poate să devină celebru postum, ca opera sa să-și găsească ecoul mult așteptat al talentului și profunzimii artistului.

Pe 29 iulie a survenit decesul lui Van Gogh și tot până atunci, dar anul acesta, Mike va mai reveni cu un articol biografic. Între timp vă mai pregătim ceva și vă dorim totodată să aveți grijă de voi și de cei din jurul vostru!

Mike,

22 iulie 2020,

Brașov