Lansare de carte

Fascinantul roman “Lumea de dincolo de mine”, prezinta o lume a dragostei, vazuta prin ochii Mirelei, protagonista romanului. Intensitatea actiunii, sarmul personajelor, fac parte din frumoasa imagine de ansamblu, fascinand mintea oricui gusta din ‘’FRUCTUL INTERZIS” al cartii. 

Pe tot parcursul operei, autoarea da o nota de eleganta naratiunii, personaje ca Mihai, Vanesa, Anastasia si Vladis contribuind la perfectiunea naratiunii. Punctul culminant al suspansului este reprezentat de final, care va va tine cu sufletul la gura!

Talentul autoarei, da un stil aparte, o carte usor de citit, dinamica si frumoasa, ce va incanta mintea cititorului, facand romanul de nelasat din mana, pana la finalul lecturii! Suspansul creat imi aminteste de impresionantele si pasionalele romane “Tess D’urberville” de Thomas Hardy si “Invitatie la Vals” a lui Mihail Drumes.

Petrisor Buruiana

link-ul lansării, pe canalul de Discord: https://discord.com/channels/825373115080900678/840657705731620864

Omagiu bunătății!

Un omagiu aduc astăzi actorilor și filmelor vechi ca “Undeva, cândva”. Mi-ar plăcea ca rugăciunea mea pentru “ultimul Superman” să fie dusă de lupi, la Dumnezeu. Nostalgic fiind, aș fi preferat să trăiesc acolo, în timpurile vechi, cu actori și filme clasice bune, mă rog, în cazul meu, cărți bune.

Am călătorit în timp și am învățat că pe oamenii din trecut e bine să îi lași acolo, asta daca nu așa vor ei. E prea scurtă viața să porți dușmănie! Binecuvântată fie dragostea! Merită orice sacrificiu, chiar dacă, după ce ai întâlnit-o sau o întâlnești, nimic nu va mai fi la fel.

Fascinația trecutului ne schimbă și ajungem să petrecem timp, pentru a găsi niște umbre ale trecutului. De asta căutăm nostalgia, pentru că acolo ne-am simțit noi bine! Suntem adaptări ale trecutului, trăite actual!

Undeva ne asteaptă același apus, iar cântecul interior ne duce spre un apus! În fiecare dimineață vedem același soare, dar niciodată la fel! Viața e prea minunată să nu asculți cântecul lupilor, care niciodată nu se opresc a ne călăuzi! Să porți o viață demnă nu e ușor, știind că răspundem de greșelile trecutului și că ne asumăm în spate o marfă ce o vom face mai ușoară, sau mai grea!

Muzica mereu va fi prietenul care te va călăuzi spre adevăr și îți va dicta urmele unei vieți pline de poveri sau de binecuvântări, vei avea prieteni sau dușmani, vei fi bun sau rău, spiritual sau nu, iubitor sau nu, retras și in toate felurile. Tava e servită, iar fiecare alege.

Unde va fi noapte, peste câteva ore va fi și zi! Merită să cauți toată viața iubirea sau să ai scopuri marețe. Suntem dotați cu resurse nebănuite și călcăm cu pași repezi spre ceva ce nu vom mai putea întoarce… timpul.

Așa vrea să scriu acest eseu, ca pe o binecuvântare! Vreau să rostesc această rugăciune ce izvorăște din inimă pentru tot ce a fost omenire și pentru ce va fi! Vom fi martori ale unor șiruri de schimbări majore, ce aparțin rodului unor vieți frumoase, sau nu, pe Pământ!

Așa au trecut anii, înlocuind costumul și pantalonii de stofă cu blugi mulați, muzica clasică cu manele si cărțile cu filme! Acesta e rodul ființei umane, pădurea tăiată si neînlocuită, conducători submediocri și demnitari submediocri!

Un praf de lumină vă mai pot oferi încă, cu această compunere. Să vă spun că mai este timp pentru a sădi pe acest pământ și că soarele nu a apus! A rămas pe cer și ne va aștepta să ne schimbăm într-un glas al rugăciunilor colective ce plutește în aer!

Te salut, iubite cititor, și îți spun că doar noi putem schimba lumea, cu mințile noastre, cu iubirea noastră și cu bunătatea!

Petrișor Buruiană

Toamna

Te visasem in culori si nu stiam daca esti tu, daca ai venit, daca ai fost sau daca vei fi? Cert este ca te caut de cand ma stiu. Voiam sa te anunt ca a venit toamna și ca te astept inca. De asta ma simt inca trist, gol, visez si ma zbat. In povestea mea, totul este toamna azi. Oriunde sunt frunze si peste tot sunt copaci. Te simt mai aproape ca oricand sau ca ai trecut pe langa mine!

Brusc, ma vad in visul meu și-mi dau seama ce frumoasa ar fi fost, sau este, toamna alaturi de tine! Poate mirosul de pastrama si must sau poate ceva minor imi aduce aminte despre cum as fi vrut sa fii… Ceva imi spune cum esti!

Se facea ca mergeam cu vaporul iar undeva, la începutul unei toamne, ne cautam. Ne simteam, iar vocile noastre se auzeau in somn. De fapt in acelasi timp eram in livada amandoi, iar trupul ne era carat de un vas de croaziera ce trecea pe langa niște peisaje superbe. Povestea noastra incepe in livada in care culegeam mere si struguri.

Dupa acest vis nu reusesc sa ma trezesc din stare, desi culorile imi spun aramiu. Iar e toamna si iar sufletul meu ratacește in cautarea ta. Sigur moare de sete si sigur vrea sa iti spuna TE IUBESC cu sete, sa te caute, sa te bea din fantana si sa se hraneasca cu tine! E toamna, draga mea! Am mai imbatanit 1 an, gasindu-ne sau inca ne cautam!

Poate inca mai traim un vis in care eu sper sa nu fi ratat secventa cu tine! De cate ori am fost capabili sa iertam in dragoste? Rar!!!! De cate ori am încercat compromisul? Rar? De cate ori am început totul cu 0? Rar! începem o scrisoare in care spunem asa: ‘draga suflete pereche, azi e toamna! Nu contează cat si unde, nu contează cum, insa e toamna!

Daca ești prezent, stai, daca ai plecat, vino, iar. daca vei veni, fa-o! Nu iti pierde timpul cu temerile mele, știi ca eu alerg, alerg, alerg și imi dai impresia ca e atat de aproape! De undeva din foc, din apa, din nori sopteste-mi sa vin. Daca mor, iti mulțumesc ca ma chemi tu, iar daca traiesti șa stii ca imi poți spune doar Hai! Te gasesc si gata!

La viteza cu care se intampla lucruri ie, cat crezi a durat pana te-am gasit? Cat crezi ca va dura sau dureaza? Azi e toamna si inima mea alearga de atata durerel E amorțita si e de PLUMB! Are ceva din Bacovia insa si ceva din cenusa pasarii Phoenix! E toamna din nou si miroase a tinerețe, a iubire și a gasire! A dragoste si a semineu unde se aude focul. Miroase a chitara si a foc de tabara. Miroase a semineu si a rosu, larasi te vad!

Esti cel mai frumos tablou dintr-un vis ce nu se mai termina! Ma astepti in prag! Daca ești tu, chiar tu, iubirea mea, nu știu ce forma ai, insa mirosi a toamna, sa stii! E toamna si atat! Iar eu visez si realitate și franturi din ieden si din iad, cu arome de must! Gata! Ramai sau pleci, Toparceanu sau Eminescu! Nu UITA, te vreau, atat, suflet pereche si iubire flamanda! Iar e toamna!

Petrișor Buruiană

10 septembrie 2019

Mi-e dor de tine

Astăzi, aici, acum, îmi atribui dreptul de a-mi fi dor de tine. Îmi aduc aminte de cuvântul dor și că este intraductibil.

Scriu cu stiloul și îmi reamintesc de momentele când mama stătea lângă mine și se uita cum penița aluneca pe caietul dictando. Un alt dor ascuns într-un ungher al sufletului.

Mi-e dor de copiii ce băteau în geam vara, când eram mici, așteptându-mă la joacă și de lumea călduroasă ce ne înconjura.

Îmi amintesc de „Robison Crusoe” și de „Cei 3 muschetari”, de Winetou și de Old Shatterhand. Sigur cel ce a inventat cuvântul dor s-a gândit și la personajele romanelor „La Medeleni” și la cele clădite cu atâta umor de Creangă în „Amintiri din copilărie” și de Caragiale în operele sale.

Cum spuneam, azi îmi e dor și de tine…de părul tău frumos și de vocea ta. De strigătul numelui meu și de eleganța caracteristică. Te visez și îmi spui că va fi bine. M-ai făcut mereu să mă simt în siguranță.

În fiecare dimineață cafeaua ar fi fost preparată doar pentru tine. Cu siguranță nu uitam nici de teatru sau de chitara ce ți-ar fi cântat zilnic.

Sute de coliere de cireșe ți-ar fi fost destinate iar stelele ar fi făcut parte din colecția ta de diamante, pentru cât de prețioasă ești.

Atât îmi e de dragă amintirea ta, pe care o păstrez cu sfințenie.

Recunosc, te-am omorât de sute de ori, în cele mai cumplite chinuri, și totuși… te-am salvat, având puterea de a te transforma într-o muză divină și perfectă, atât de sclipitoare te-am văzut.

Sunt un ghinionist… Nu pot să urăsc… vă spun sincer. Conștiința mea vine ca un buzdugan, făcând pași extremi de mari în iertarea oricărui om ce m-a dezamăgit.

Urăsc că nu pot urî și că nu pot folosi acest cuvânt pentru că ceva în mine crede așa de tare că nu există aceste noțiuni.

Nu pot avea frustrări și de asta merit să fiu compătimit. Ceva în mine, mereu mă îndeamnă să iubesc… atât… să iert și să învăț din greșeli. Am învățat să învăț și din victorii.

Așa sună lumea mea ideală… doar cu iubire și fără resentimente… cu dor… inima mea.

Petrișor Buruiană

18 iulie 2018